"Viiiin exameneleeee!!"

Maine am (primele) doua examene! Dimineata statistica, iar seara la cursul unde am invatat ce putem lucra ca psihologi (aprox.). Ma simt foarte bine, nu am emotii, desi sunt constienta ca pot s-o fac si lata! Dar cu privire la astea doua de maine, sunt destul de increzatoare. Daca la astea iese prost, la restul va iesi catastrofal. Oricum, ma exaspereaza atitudinea unor colegi, care sunt de-a dreptul panicati ca "viiin exameneeeleeeee"!! Adica ce naiba, nu mai suntem in clasa a6a, am trecut prin destul de multe teste si examene ca sa nu mai fie ceva atat de iesit in comun! Inteleg ca sunt speriati, dar de fiecare data cand vine vorba de statistica, de exemplu, ii spun numele intr-un mod care sugereaza ca vine apocalipsa, nu un examen care oricum aici se mai poate repeta de trei ori! Deja nu mai este impresionant la niste oameni de douazeci de ani si mai mult, daca este repetat de FIECARE data cand rostesc cuvantul "statistica"! Este enervant!
Si ca sa nu fie un post numai despre examene (din seria there is life after the uni... on the bus!) am sa va spun despre controlorii de bilete de aici... care sunt de fapt femei, dar nu cred ca la noi exista varianta feminina a "controlorului" (daca nu sunt termeni pentru femei doctori, ministri, psihologi, ar fi culmea sa fie pentru asta!). Deci ieri a fost a doua intalnire a mea cu cele doua femei care controleaza biletele, niste tipe absolut normale, dar care isi fac treaba foarte serios. Prima data cand le-am vazut prinsesera pe cineva fara bilet, care refuza sa le prezinte actele. Nu au stat la discutii, l-au "incoltit" pe tipul respectiv si nu l-au lasat sa coboare fara ele. Ieri, a doua oara, au dat de un tanar care avea biletul expirat, dar el a fost cooperant si extrem de repede (intre doua statii) le-a dat actele, ele i-au emis un bon pentru amenda si cred ca el trebuie sa se duca sa plateasca cei 60 de euro amenda... sau i-a platit acolo, dar s-au miscat atat de repede ca nu am observat!
In rest... petrec mult timp la biblioteca, de a carei sala principala de lectura m-am indragostit, si cam numar zilele pana cand vin din nou acasa :)

Inapoi

M-am intors aseara in Graz si ma simt datoare sa mai scriu ceva aici, mai ales ca cele trei saptamani de acasa nu am facut-o. Dar ce puteam sa scriu, mai ales ca pe multi dintre voi v-am si intalnit? A fost bine acasa, a fost exact asa cum trebuia sa fie, cum ma asteptam, cum a fost mereu. Poate asta suna plictisitor sau poate chiar eu as fi gandit ca e asa, dar nu e... e foarte bine.
M-am intors pentru trei saptamani si ma bucur ca sunt asa putine. Aici planurile mele constau in mersul la biblioteca, unde cred ca voi invata cel mai eficient. Motivul? Nu are ce sa-mi distraga atentia :)
Nu mi-e frica de examene, dar de ceva vreme nu-mi mai este frica, fiindca am trecut prin multe, nu-i asa? Si am bagat bine la cap ca emtoiile si frica NU te ajuta cu absolut nimic, ci tocmai, te impiedica de a da tot ce poti. Asa ca ce va fi va fi, fara frica.
In conditiile astea, nu stiu in ce masura se vor intampla lucruri interesante, de mentionat aici, pe blog, insa daca vor fi le voi scrie. Daca nu, poate va informez despre vreo chestie super tare despre care invat :))