Of, ce ciudat o sa fie! Ce greu sa fii acasa si sa stii ca totusi nu esti, ca vei pleca din nou, ca nu vei mai fi niciodata mai mult de trei luni. Simti ca nu mai ai ragaz, ca nu vei mai avea niciodata. Acasa nu mai e acasa. De asta de fapt inconstient am hotarat de cateva zile sa ma comport cat pot de bine ca si cum nimic nu s-ar fi schimbat, ca si cum totul este la fel. Asa am simtit ca trebuie si ca vreau sa fac. Probabil ca este totul la fel, probabil ca si eu sunt la fel, cu singura exceptie: acasa nu mai este acasa. De asta mi-e frica, de asta simteam si retinere pe langa bucurie, si nu mi-am dat seama pana acum, dar uite, gata, a aparut in minte si e clar. Acasa nu mai este chiar acasa. Dar nici Graz nu este acasa, deci sunt prinsa acum intre doua locuri, intre doua lumi, intre doua acase. Dar poate fi acasa in doua locuri sau nu poate fi nici unul? Am doua acase sau nu mai am niciuna?
Pana la urma nu e chiar o tragedie, doar eu am vrut asta si evident ca sunt si avantaje cu carul cand acasa nu mai e acasa :) Dar m-a izbit acum ideea asta si nu stiu cum voi o voi absorbi, cum voi simti rezolvarea in timp.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu