sâmbătă, 27 noiembrie 2010
Duminica in Linz
Odata ajunsa la destinatie, noroc cu Adventsmarkt-ul, altfel duminica dimineata nu as fi zarit nici tipenie de om pe drumul dinspre gara spre centru. Asa insa, am colindat printre tarabele cu turta dulce, caciuli, manusi si sosoni, si cel sinsitru care ilustra povestea "Tischlein deck dich". Urmatoarele obiective au fost Neuer Dom, unde am nimerit in timpul slujbei, mai exact cand cantau corul, orchestra si orga; Dunarea, simtindu-ma putin atinsa de gandul ca apa din fata mea ajunge pana in Galati, legand doua locuri care sunt, dupa Cluj, foarte "acasa" pentru mine. Sau aproape cele doua locuri, fiindca de fapt e vorba de Graz si Cudalbi. Mi s-a parut la fel de lata Dunarea cat si in Galati, iar cand a iesit si soarele in timp ce ma plimbam pe faleza, dupa o dimineata innorata si friguroasa, m-am simtit fericita.
Am intrat apoi intr-o cladire despre care nu stiam exact ce este, care s-a dovedit a fi un "muzeu" al tehnologiei si al artelor moderne, Ars Electrica. Si eu care credeam ca e sediul companiei de electricitate... Au acolo o groaza de expozitii si categorii, absolut toate interactive, iar pentru a sta pe indelete la toate iti trebuie mai mult de doua ore, cat am avut eu la dispozitie.
Am mai pozat niste decoratiuni de Craciun de pe strazi care vroiau sa fie niste ingerasi, dar pozitiile erau dubioase si nu prea inspirau inocenta, si m-am intors la gara prin acelasi targ de Craciun de dimineata. La intoarcere am calatorit pe intuneric, deci singurii munti pe care i-am vazut raman cei de dimineata.
A, candva dupa plimbarea pe faleza Dunarii, am vazut si primaria noua, care arata ca un hotel de la malul marii!
Deci, o excursie placuta si niste poze (in ordinea inversa descrierii):
sâmbătă, 20 noiembrie 2010
De ce scriam noaptea la 00.00
Prima tentativa de excursie
Maine am planificata o excursie de o zi in Linz, sa vedem daca acolo ajung...
marți, 16 noiembrie 2010
Sper sa ma imprietenesc cu Fritz
De doua ore stau si nu ma pot motiva sa fac nimic mai important, fiindca astept sa am internet acasa. Am incercat sa citesc, am incercat sa invat, dar dupa 5 minute ma apuca nerabdarea si simt ca nu mai pot continua. Am reusit sa ma semi-calmez doar cu ciocolata si cu suc. Acum am sa incerc si the Big Bang Theory, fiindca deja de doua ore un tip care se pricepe mestereste la modemul familiei T. si eu tot nu sunt anuntata care e parola retelei (pe care laptopul meu o detecteaza deja de ieri- cum sa nu fie frustrant?!?). Oare ce ii poate face Fritz Box-ului aluia? Nume nemtesc pentru un modem: Fritz Box. A doua varianta e ca tipul si-a terminat deja treaba (desi am spionat si vad o masina straina in fata casei...) si doamnei T. nu ii trece prin minte ca ar putea sa ma scuteasca de asteptarea asta enervanta. Desi am accentuat in ultima conversatie ca astazi sunt acasa cand vine tipul. Poate e prinsa deja in cautari de informatii pentru cercul ei de studiu biblic, mi-a spus ca de-abia asteapta sa poata face asta... In orice caz, mai am sperante ca mi se va comunica fie parola fie problema cel tarziu cand se intoarce domnul T. acasa de la munca, adica pe la 22... deci inca (maxim) doua ore de asteptare :-L
p.s. Daca postul asta e publicat azi, 16 noiembrie, inseamna ca Fritzi a functionat si eu sunt fericita
vineri, 12 noiembrie 2010
Statistica si gramatica
Ieri la cursul de statistica am invatat, printre altele, despre cum se descriu datele statistice in propozitii. Adica cum spui ce reprezinta o medie aritmetica, de exemplu. Inevitabil, a venit vorba si de criteriul corectitudinii gramaticale: propozitiile trebuie sa respecte gramatica limbii germane. Deja ma simteam in pericol, cand profa a adaugat ca nu este deloc indulgenta cu asemenea greseli, fiindca mai tarziu, ca psihologi, va trebui sa scriem rapoarte si ar fi penibil atat pentru noi, cat si pentru ei, ca institutie de invatamant unde am invatat, ca ele sa contina greseli elementare de gramatica. Absolut corect... deci sperantele mele ca la examenul de statistica, singurul cu 4 ECTS, adica cel mai important (toate celelalte au 3), sa iau nota foarte mare fiindca inteleg si imi place. Dar apoi a continuat spunand ca in cazul in care germana nu este limba noastra materna, trebuie sa scriem asta pe foaia de examen si atunci va fi mai indulgenta. Dincolo de reactiile colegilor, evident vorbitori materni, care isi faceau planuri cum sa se dea drept straini, sperantele mele au fost regenerate. Pana la urma s-ar putea sa reusesc sa fac din examenul de statistica un avantaj :D
p.s. Punctajul maxim la examen este 10, dar poti lua 11 cu un punct bonus, daca 1. te implici in forumul online, postezi mult si corect, 2. iei parte in proiectul profei despre „frica de statistica”. Cum forumul nu ma tenteaza, intrebarea e: am voie sa iau parte la cercetare daca nu mi-e frica de statistica??
duminică, 7 noiembrie 2010
La plimbare cu mami
Ieri am iesit de dimineata intr-o plimbare la supermarket, apoi la biserica Herz Jesu, pe langa care tot treceam cu tramvaiul si in care nu apucasem sa intru nici eu. I-a placut lui mami :)
Azi am condus-o la gara si acum e in drum spre Viena.
Cateva poze din plimbari, cu: o pisica IMENSA, dragonii de pe biserica, cerul la apus, toamna si parcul zoo.
p.s. nu m-am prins inca cum e cu aranjarea pozelor pe site-ul asta, scuze pentru dezordine
marți, 2 noiembrie 2010
Schimbari
Pana acum nu m-am simtit deloc singura, nici macar in primele seri cand chiar eram, cand nu aveam nimic de facut, atunci nici nu mi-a trecut prin minte sa plang. M-a apucat brusc, practic inexplicabil, vineri, si continua sa existe in fundal si sa se manifeste ocazional de-a lungul zilei. Intai nu m-am gandit ca sunt singura, doar am simtit. Apoi mi-am dat seama ca chiar asa e. Mi-am mai dat seama ca mi-e dor, mi-e dor de voi toti, dincolo de niste formule de incheiere in emailuri, chiar mi-e dor de absolut toata lumea. M-as bucura atat de mult sa vad pe oricine, m-ar face sa ma simt atat de bine. Asa cum stiu din experiente anterioare, e al naibii de rau sa iti fie dor. Insa eu stiu cu exactitate cat timp nu am nicio sansa sa vad persoanele de care imi este dor. Mai este mult pana la Craciun, insa este mult mai bine asa decat sa existe si posibilitatea de a nu le mai vedea niciodata. Deci totusi nu ma plang (chiar asa de mult, numai un pic de tot).
In cazul de fata, mai sunt exact cinci saptamani, o luna, pana cand voi putea sa va vad. Sa vorbesc cu voi, sa folosesc internetul (de care da, sunt dependenta si spun asta fara sa mai cred ca este un lucru rau; suntem ce suntem si avem nevoie de tehnica, avem nevoie de calculator si de comunicarea virtuala) pentru a avea un pic din prietenii si din familia mea. In astea cinci saptamani, ca sa rezist, o sa imi ocup timpul bine de tot. O sa rezist. Trebuie sa imi tot spun asta si m-ar ajuta sa mi se spuna acelasi lucru.
Azi vine mami la mine. Asta cu siguranta este un lucru bun si ma bucur ca vine, ma va face sa ma simt mai bine, sper ca ma va face sa ma simt mai putin singura. Desi poate parea ciudat, s-ar putea ca vizita sa nu aiba efectul asta. Sa vedem...