Am atatea lucruri de zis tuturor, as vrea sa scriu despre ele fara sa le aleg doar pe cele care intra sub acelasi titlu, as vrea sa scriu pur si simplu tot ce vreau sa va spun si nu am apucat. Asa ca voi scrie acum despre lucruri diferite, fara a ma chinui sa leg cumva paragrafele intre ele. Luati textul asta ca pe mai multe postari minuscule puse impreuna.
Vreau sa spun cat de buna e muzica din McDonalds, ma tot mir… Upside down (Jack Johnson) si What if God was one of us, Kaiser Chiefs si Manu Chao, toate astea transforma Mcdonalds-ul din locul unde se indoapa oamenii in locul unde imi place sa stau. Oamenii se indoapa cu mancare proasta intr-o atmosfera frumoasa.
Am observat in luna asta de cand am venit aici ca e greu sa stai singur! Ma intreba Soni daca nu ma plictisesc aici; nu, fiindca in caz ca incep sa ma simt plictisita, exista mereu macar o farfurie care asteapta sa fie spalata (de mine) sau o haina aruncata pe un scaun care trebuie pusa la loc (de mine). Apoi trebuie spalate haine, curatata chiuveta, aerisit, gatit si toate astea trebuie facute de mine! Asta e o noutate si poate ca activitatile enumerate nu par sa ia prea mult timp, dar e surprinzator cum faci ordine si dupa o zi sunt din nou haine pe scaune, vase murdare, lucruri care sunt pur si simplu altundeva decat acolo unde le este locul. Dar imi place, cel putin deocamdata, si cred ca in loc sa ma satur sa tot fac activitatile astea, o sa ma obisnuiesc cu ele si o sa-mi intre in sange.
Ana ma intreba ce prieteni noi mi-am facut. Cercul meu de cunostinte (nu i-as numi neaparat prieteni) se compune in cea mai mare parte din studenti veniti prin Erasmus, pe care i-am cunoscut prin Adela si Victor. Imi place fiindca sunt oameni din multe tari si sunt toti deschisi si prietenosi, insa am niste rezerve in ceea ce priveste stilul lor de viata aici. Nu ii judec, (foarte) probabil si eu as face la fel in locul lor (pentru 6 luni intr-o tara straina cu oameni straini, fara prea multe obligatii si cu multe libertati), insa eu nu sunt aici pentru 6 luni, eu trebuie sa imi iau examenele si sa merg la cursuri, eu trebuie sa (si) invat. Dar pentru distractie sunt numai buni studentii astia Erasmus J. Cu Adela mi-am petrecut destul de mult timp, am descoperit ce banuiam de mult: ca e foarte ok. Deci prietenele mele sunt ea si Kristina. Cu Kristina am fost de cateva ori prin oras, este simpatica si modesta, ceea ce imi place. Parintii ei sunt nascuti in Rusia si s-au mutat in Germania chiar inainte ca ea sa se nasca, asa ca am putut discuta cu ea despre bors si despre salata de morcovi foarte picanta care se gaseste si la Chisinau (mi-a promis ca imi spune combinatia exacta de condimente dupa ce o intreaba pe mama ei).
Mi s-a spus odata ca aici daca cineva iti ofera ceva, trebuie sa accepti de prima data, fiindca ei nu au regula noastra cu „e politicos sa accepti doar a treia oara”. Am refuzat o data ceva si intr-adevar nu mi s-a mai oferit a doua oara. Dar am observat si la Kristina acelasi lucru: daca ii ofer ceva, accepta de prima data, cu un „da” direct. Nu e deloc nepoliticoasa, insa pentru mine si cred ca pentru toti care ar avea obisnuinta sa refuze la inceput din politete, chestia asta se face usor remarcata si poate fi usor confundata cu lipsa politetii. Deci aveti grija ce imi oferiti cand vin acasa, ca s-ar putea sa accept din prima :)
Tot facand drumul dintre casa si statia de autobuz am descoperit muntii de la orizont, nu stiu exact cand, dar la inceput nu ii vazusem. Poate erau ascunsi de ceata, cand se lasa ceata nu se vede nici orasul, nici muntii, desi aici sus, pe deal, e limpede. Sunt atat de frumosi muntii astia, banuiesc ca sunt Alpii (sper sa nu imi dovedesc acum incultura in ceea ce priveste geografia) si de cateva zile sunt acoperiti cu zapada! Daca aparatul meu foto ar avea un zoom mai bun le-as face niste poze, dar asa... google them. Sau asteptati pana vine tati la mine, fiindca am de gand sa-i zic sa aduca echipamentul foto mai profesionist disponibil in casa noastra. Oricum, muntii mi-au amintit de Sibiu si de cat de frumos se vad muntii Fagaras din turnul bisericii...aleia in care se urca turistii sa vada panorama orasului.
Astea au fost lucrurile marunte pe care vroiam de mult sa le spun mai departe, printre subiectele urmatoare despre care voi scrie se numara scoala si mancarea. Ultimul si cu poze!
